Vocea lui m-a întrebat de-odată:
- Ce vrei să faci cu viaţa ta?
- Nu ce vreau. Ce voi face cu ea. Nu concep să fiu uitată prea uşor. Vreau
sa îi inspir, să îi fac să simtă cu adevărat o emoţie atunci când mă văd și mă
ascultă.
- Pe cine?!
Entuziasmat, m-a întrebat fără
să ezite, ca si cum voia atunci și acolo să ii demonstrez de ce sunt în stare.
L-aș fi sărutat...dar am
ezitat. Eram speriată că nu mă va săruta înapoi. Mi-am alungat rapid gândul, am
trecut mai departe și...
- Aș putea să te fac pe tine să nu mă uiți, dar tocmai ți-am dezvăluit
secretele mele.
- Sună de parcă ai putea să mă manipulezi.
Avea dreptate, chiar puteam,
dar nu voiam, nu pe el...mi-am aplecat privirea și i-am şoptit:
- Și dacă nu vreau?
- Mă amăgești. Și nu numai pe mine dar și pe ei. Ne dai o şansă ca mai apoi
să te îndepărtezi. Ți-e frică să te ataşezi, să mai suferi încă o dată. Câțiva te-au iubit, dar tot eu te mai caut, și când în sfârşit te-am găsit, am
realizat că te pierd din nou.
- Ştiu și eu de ce sunt capabilă, dar cum altfel ar putea să mă țină ei
minte, dacă nu îi oblig să se gândească la mine și să fiu inspiraţia lor?
- Te-ai schimbat! Eşti instabilă emoţional și iei lucrurile prea în
serios...
A înghiţit în sec și a rămas
până și el şocat de ce mi-a spus.
I-au rămas întipărite pe buze
aceste cuvinte și până să îmi deslușesc eu gândurile, el dispăruse ca prin vis...
Pentru prima dată m-am privit
prin alți ochi, din altă perspectivă și mi-am dat seama că nu mai era nici el
lângă mine...dar ochii lui erau, și nu numai că m-au inspirat, dar m-au și
făcut să plătesc pentru toate păcatele mele din dragoste.
De aceea nu am vrut să îl
tratez precum ceilalți. Într-un fel sau altul, m-a manipulat exact cum obișnuiam
eu, pentru a mă face să simt cu adevărat cum este să nu poți uita pe cineva.
Sentimentul te roade pe dinăuntru, iar gândul că nu știi ce ai greșit nu iți va
da pace niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu