Scorpionul tot scorpion rămâne.

     M-ai fixat cu privirea printre norii de fum, te-ai apropiat, m-ai atins ca mai apoi să mă ții strâns de mână și să refuzi să îmi dai drumul. Nu realizai că te jucai cu mine, cu raţiunea mea. Tu niciodată nu m-ai vrut. Ți-ai dorit numai să domini scorpionul din mine. Ai tânjit după o provocare pe care nu ai putut să ți-o asumi, nu ai ştiut să o ții în frâu, deşi cunoșteai consecinţele ce vor urma. Deşi nu crezi, eşti la fel ca mine, vrei să fii iubit dar îţi pierzi interesul atunci când celuilalt începe să îi pese de tine. Nu mi-ai dăruit nimic. Dar ai vrut? De ce mă mai căutai dacă răspunsul era înclinat spre nu? Eram oricum destul de pierdută și înainte să dai tu peste mine în mod brutal și să pleci într-un mod și mai brutal decât atunci când ai apărut. Îţi mărturisesc ceva, dragule, ți se citea laşitatea în ochi...și nu pot să cred că privirea ți-era mai întunecată și mai misterioasă decât propria-mi privire. Mi-a plăcut la tine și aura ta misterioasă, dar și vibraţia intensă a sentimentelor tale nedeslușite nici măcar de tine. Îmi doresc să te fi cunoscut chiar mai bine decât vei putea tu vreodată să o faci, pentru că tu puteai fi ce nu aș putea eu să fiu pentru mine însămi.

     Mă gândesc la ce s-ar fi putut întâmpla în condiţiile în care rămâneai, dar nu ai făcut-o pentru că nu ar mai fi fost la fel dacă o făceai doar pentru că erai nevoit. Oare cu ce am greşit? Dacă nu am invățat absolut nimic din experienţa cu tine, atunci de ce ai apărut în viaţa mea, cu ce scop, cine te-a pus? Sclavule mișel cu ochi superbi, de ce mă gandesc la tine încă? M-ai derutat complet, dar sincer nu m-ar deranja dacă a-i face-o încă o dată. Poate de data asta ți-as răspunde cu aceeaşi monedă, deoarece scorpionii sunt capabili de cele mai dizgraţioase fapte, dar tu ştii mai bine, pentru că eşti unul din ei și m-ai folosit pe mine așa cum i-aș fi folosit și eu pe alţii.