Vrei să mă cunoști?

     Chiar dacă ai fi stat lânga mine de când m-am născut până acum, tot nu a-i fi știut totul despre mine. Știi de ce? Nu îmi place să mă arat. Întotdeauna am lăsat în urma mea o picătură de mister, iar acest lucru mi-a arătat care sunt adevarații mei prieteni, cei care au rămas lângă mine, pentru a mă cunoaște, dincolo de masca abstractă pe care am afișat-o.

     Nu am vorbit întotdeauna cu toată lumea cu care mi-am dorit s-o fac, nu am cunoscut mulți oameni, și nu le-am dat nici lor șansa să o facă. Nu mi-am spus punctul de vedere și m-am lăsat ușor influențată, dar un lucru l-am făcut perfect: am ascultat. Nu imi place să vorbesc, pe cât îmi place să ascult, deoarece consider că ceilalți au întotdeauna ceva mai bun de spus decât mine. Mereu mă compar cu ei, deși sunt conștientă că nu ar trebui și că fiecare are ceva anume care îl face special. Deși suntem diferiți, nu cataloghez oamenii după principii și stereotipuri. Nu contează dacă ești alb sau negru, catolic sau ortodox, bun sau rău, dacă mă respecți, te voi respecta.

     Nu îmi place să mă laud și disprețuiesc oamenii care o fac. Consider că vei fi apreciat și respectat dacă faci o treabă bună și bine pusă la punct, dar dacă începi prin a te lăuda singur, iți tai craca de sub picioare instantaneu în fața mea, deoarece dai impresia că nu o face nimeni, dacă ai ajuns să te supraslăvești. Apropo, statuie nu iți ridici?

     Sunt o fire critică și mai tot timpul nemulțumită, dar asta e din cauză că nu mă pot controla. Când sunt relaxată și mă simt în largul meu, poți rămâne uimit de câte lucruri poți afla despre mine, pe care categoric nu le știai, cum ar fi că dau dovada de o sensibilitate extrem de enervantă, dar totuși aparte. Nu am încredere în nimeni, deoarece nici in propria persoană nu pot avea. Am fost deseori păcălită, iar acest lucru m-a ambiționat să îmi perfecționez strategia și să nu se mai întâmple același lucru. Am invățat de la cel mai orgolios om de pe Pământ să lupt pentru ce sunt și să nu las pe nimeni să-și bată joc de mine sau de munca mea. Sunt calmă, dar nu ai habar cât de violent este calmul meu. Pot să fac față încercărilor vieții cu ușurință, deoarece m-am educat fără sprijinul nimănui, în liniște, eu fiind întotdeuna singurul meu stăpân, de aceea este ceva bizar dacă cer ajutorul cuiva, indiferent de circumstanțe.