Orgoliul acesta m-a distrus, dar iți promit că a fost pentru ultima dată.

          Nu mai am încredere în oameni și de data aceasta nu este din cauză că nu mă încred nici măcar în mine, ci pentru că ceilalţi au mereu alte intenţii. Nu ştiu de ce mă găsesc întotdeauna între ciocan și nicovală, de ce mă pierd și nu spun ceea ce trebuie. Poate că mă învinovățesc, dar și celorlalți ar trebui să le pară rău pentru ce fac și să o spună sincer atunci când greşesc. Nu îmi place că eu sunt cea care îşi cere scuze, te-ai gândit că tu a-i putea fi mai vinovat decât mine? Nu. Normal că nu. Tu, voi aveţi dreptate, în totalitate, chiar și când sunteţi conştienţi că a-ți dat-o-n bară...dar e mai uşor să mă faceţi pe mine să mă simt prost și să cedez, în final dându-vă dreptate. Nu-i așa? 
     Data viitoare când voi avea ocazia să mă răzbun, o voi face pentru voi toţi care v-ați crezut mai presus decât mine. Nu voi mai fi influenţată de gesturile, vocea si ochii voștri umili de care am fost dependentă o bună perioadă de timp. Chiar dacă voi aştepta degeaba pentru ca celălalt să îşi dea seama când greşeşte și să îşi asume faptele, măcar nu o să mai scad eu în proprii ochi, din cauză că vă las să mă controlați, în loc să atac când sunteţi neajutoraţi, cu capul în pământ și cu gândurile răvăşite.
      Poate gândesc la rece acum, dar așa mă simt, de fapt mereu a fost astfel, dar voi eraţi atât de preocupați de voi și de părerile voastre, încât ce gândeam eu nu era important.        Nu mă ştiaţi atunci, nu mă ştiţi nici acum și de aceea reacţionaţi impulsiv când iese adevărul meu la iveală. Vă tremură picioarele și mâinile de nervi și o meritați, dar ştiţi de ce îmi pare rău cu adevărat? Că nu pot să vă fac să vă simţiți cum mă simt eu în fiecare zi, pentru a înţelege cum e să greşeşti față de un om și să nu îţi pară rău.
     Pun pariu că mintea ta e vraişte, dar măcar acum ştiu că ai respect, nu pentru mine, ci pentru ce am scris. În ce masură, puţin sau mult, nu îmi pasă. Iar tu nu ai cum să nu îţi dai seama că mă refer la tine, pentru că sigur te-am pus pe gânduri, dar deşi nu vei recunoaşte în veci că am dreptate...eu sper. Orgoliul acesta m-a distrus, dar îţi promit că a fost pentru ultima data.