Adolescența, un zbucium emoțional

     Adolescența este cea mai tumultoasă perioadă a vieţii noastre. Suntem într-o continuă schimbare, ne confruntăm zi de zi cu probleme la care nu ar trebui să ne gândim și ne punem întrebări la care nu putem răspunde. Nimic nu este ceea ce pare, deoarece azi suntem fericiți fără motiv, iar a doua zi ne simţim de parcă cerul stă să cadă peste noi. Ne gândim des care este rolul nostru pe Pământ și de ce ne-am născut. Mintea ne este zbuciumată, nu gândim limpede și tânjim după înţelegere și iubire așa cum tânjește lupul după lună.
     Arde dorința în noi de a revoluționa lumea și pe noi înșine, pentru că suntem tineri și avem adrenalina în sânge, dar nu suntem sprijiniți și ajungem la polul opus, înecați în ruşine și frustrare. Iar cand avem resursele si puterea necesară pentru a ne îndeplini visurile, la maturitate, ne pierdem interesul și totodată și curajul nebun din adolescență.

    Ne este frică, sau nu?

   Mie îmi este frică să nu rămân la fel. În același loc. Cu aceeași cană de cafea pe care o beau la 3:30 dimineaţa în zori de zi. Oare ce se va schimba? Dacă se va schimba...

   Am 17 ani, tot aici sunt, pierzând nopţile și trăindu-mă în noapte, când numai bezna îmi poate citi gândurile la fel de întunecate ca  și ea. La fel de singură, cu propriile gânduri și sentimente. Instabilă emoţional, eu iau lucrurile prea în serios. Având în vedere că sunt o adolescentă tipică, deşi eu mă cred o ciudată, am puterea de a spera că mâine voi fi fericită și voi râde de mine, de ziua aceasta care a început bine, a continuat perfect și se sfârșește oribil.

   Am uitat totul, cum eram, cum mă făcea el să mă simt și mai ales, am uitat când a trecut timpul ăsta nenorocit. Când? Oare tot la asta mă voi gândi și pe viitor? Poate că peste un an voi revoluționa viața unui om. Sper doar ca eu să fiu acel om...

https://www.youtube.com/watch?v=r3upHPXMknA