vineri, 13 iunie 2014

Oare ce simt pentru el e tot un paradox?

    Realizez că vreau un lucru la care nu mai pot ajunge. Lucru care este superior puterilor pe care le dețin. Nu o să vă mai spun ceea ce simt. Mi-e clar că nu vă pasă îndeajuns încât să luați măsuri. Știu ce simt, dar nu mă pot controla, e ca atunci când cazi într-o prăpastie și esti conștient că ești fără de scăpare, dar totuși te încăpățânezi să te ridici, dând din mâini și din picioare în mod incontrolabil, dar degeaba, deoarece nu ajungi nicăieri. Substanța din mine este un amalgam de sentimente și trăiri. De-a lungul timpului am încercat să mă descifrez, dar am ajuns la concluzia că e inutil, așa că nu am elucidat misterul, dându-mi un diagnostic.
    Oare mă voi cunoaște vreodată?
    El ce știe despre mine?
    Știe că mă supăr repede și îmi trece la fel de repede, că ne înțelegem uneori din priviri, că râd și plâng mult, că mă plictisesc aici, că nimeni nu este ca mine, că iubesc din toată ființa mea, că imi doresc doi băieți (David si Chris) și că țin la el încă...am zis că el știe că țin la el, dar eu știu? Conștientizez că el este de neînlocuit...?
    De ce este de neînlocuit? Nu știu, dar...
    ...îmi este drag pentru felul lui simplist de viață, pentru că zâmbește orice ar fi, pentru modul în care mă sărută, pentru toate țigările pe care le fumează, pentru că muncește pentru ce vrea, pentru că prețuiește lucrurile tandre si iubirea, pentru atingerea buzei mele inferioare și pentru fixarea privirii, pentru că este îndrăzneț doar când trebuie, pentru felul în care iți poate schimba starea de spirit, pentru că mă înnebunește, pentru că iubește sincer și nu e nevoie să spună, o vezi în ochii lui. 
    Dacă mi-ați cere să îl caracterizez în câteva cuvinte, acestea ar fi: puternic și sensibil în același timp, la limită. Exact, eu îl văd pe el ca pe un paradox, dar mă întreb, oare ce simt pentru el e tot un paradox?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu