Singura noastră scăpare e să evadăm la mare

     Hai să fugim la mare, trenul ne așteaptă și nu vrea să plece fără noi, biletul e ieftin, dorință să fie. O să evadăm din oraș ca să nu ne mai lăsăm corupți, poate doar hipnotizați de mare.

     Gândește-te la ea, cât de fericită e să sărute malul in fiecare zi. Eu o și aud așa din când în când, dar mă întreb dacă ea mă aude pe mine, pentru că trebuie să îi spun neapărat să mă asculte. Poate ne ascultă chiar acum și râde de noi, râde cu lacrimi, căci e umedă.
     Uite-o! Ce vii sunt valurile! Viața mea este atât de nesemnificativă în comparație cu ele. Nu iți vine să te scufunzi în apă, să te așezi pe plajă, să clădești în nisip tot ce n-ai putut în oraș și să uiți de tine întru totul? Hai să alergăm, să o prindem, să fim egoiști și să nu îi mai dăm drumul. Dacă ți-o imaginezi și o vizualizezi în minte, nici nu pare a fi foarte de departe. Parcă mă și gâdilă așa cum făceai tu odată, dragule...

      Vreau să mă scufund în brațele tale, să visăm amândoi sub soare, să ne înrudim cu luna și să ne înecăm în mare. Picioarele să ne fie cufundate de tot în nisip și marea să ne spele de păcate și dureri cu ardoare.
      Îți dorești să faci asta cu mine...? 
      DA!? Plecăm acum!? 
    Ne pornim la drum îndată ce termin de împachetat toate visele, dorințele, trăirile și amintirile mele. Nu vreau să las în București nimic, m-a sufocat atâta timp, încât nu merită nimic, nimic, m-auzi? Acum hai să ne lăsăm gândurile să fugă împreună cu noi. Le luăm și pe ele în brațe să le mai calmăm puțin, căci s-au interiorizat prea mult în mediul citadin. O să le spăl eu și pe ale tale, dacă îmi dai voie...Ele au uitat, așa că o să le reamintesc eu cum obișnuia odată marea să danseze.
    Ne întâlnim la Gară, nu uita să-nchizi ușa și-odată cu ea...orice vrei tu! Hai repede, repede că am un apel în așteptare de la mare. Mă cheamă, mă strigă din răsputeri. Nu vreau să o dezamăgesc.
     Tu chiar nu o auzi!? E chiar aici, se rostogolește, aleargă după tine. Aaah, te-a și prins!
     Nu o vezi!? E chiar sub picioarele tale, vrea să îți mângâie tălpile uscate, de mult uitate de ea.
    Dar tu nu o simți, pentru că simțurile iți sunt atinse din toate părțile, iar marea te-a îmbrățișat...în sfârșit.